cara(Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, 1981 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) cará (= caró) s. f., pl. carále
cara(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) *cará (înv.) s. f., art. caráua, g.-d. art. carálei, pl. carále, art. carálele
cara(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) Cara... V. Kara...