carusel - explicat in DEX

carusel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CARUSÉL, carusele, s. n. 1. Călușei (2). 2. Fig. Mișcare, deplasare, circulație continuă a unor mobile. – Din fr. carrousel.

carusel (Dicționar de neologisme, 1986)
CARUSÉL s.n. 1. Dispozitiv format din mai mulți căișori de lemn, pe care încalecă copiii și care se învârtesc pe o pistă circulară; călușei. 2. Serie de mișcări de dresaj executate de un grup de călăreți. [Pl. -le, -luri. / < fr. carrousel, cf. it. carosello].

carusel (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CARUSÉL s. f. 1. instalație din mai mulți căluți de lemn, pe care încalecă copiii și care se învârtesc pe o pistă circulară; călușei. 2. dispozitiv circular pentru manutențiune (1). un ~ aerodinamic = turn metalic pe un suport rotativ, pe care se poate monta un obiect profilat în vederea măsurării forțelor aerodinamice; strung-~ = strung cu axa de rotație verticală, la prelucrarea pieselor grele de înălțime mică. 3. reprezentație a unui grup de călăreți care execută o serie de mișcări de dresaj. 4. circulație intensă de vehicule în diverse sensuri. 5. (fig.) succesiune rapidă de oameni, de lucruri. (< fr. carrousel)

carusel (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CARUSÉL, carusele, s. n. (Rar) Călușei (2). – Fr. carrousel.

carusel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
carusél s. n., pl. caruséle

carusel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CARUSÉL, carusele, s. n. 1. Călușel (2). 2. Fig. Mișcare, deplasare, circulație continuă și rapidă a unor mobile. — Din fr. carrousel.