caruntit - explicat in DEX



cărunți (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CĂRUNȚÍ, cărunțesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A încărunți. [Var.: căruntá vb. I] – Din cărunt.

Alte cuvinte din DEX

CARUNTIE CARUNTI CARUNTETE « »CARURA CARUS CARUSEL