căruță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂRÚȚĂ, căruțe, s. f. 1. Vehicul de forma carului, dar mai mic și mai ușor decât acesta, cu tracțiune animală, mai ales cu cai. ◊
Expr. A se
lăsa de căruță = a renunța la un lucru sau la o treabă începută.
A rămâne de căruță = a rămâne în urmă; a pierde ocazia.
2. Cantitate de fân, lemne etc. cât se poate încărca într-o căruță (
1). – Din
car.