căruț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂRÚȚ, căruțuri, s. n. 1. Diminutiv al lui
car; cărucean.
2. Cărucior (
2).
3. Cărucior (
1).
4. Parte mobilă a unor mașini, care se mișcă pe rotițe sau lunecă pe glisiere, îndeplinind diferite funcții. –
Car +
suf. -uț.