cartirui - explicat in DEX

cartirui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CARTIRUÍ, cartiruiesc, vb. IV. Tranz. A încartirui. – Din rus. kvartirovat'.

cartirui (Dicționar de neologisme, 1986)
CARTIRUÍ vb. IV. tr. A încartirui. [Pron. -ru-i, p.i. -iesc, conj. 3,6 -iască. / < cartier, după germ. einquartieren, rus. kvartirovati].

cartirui (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CARTIRUÍ vb. tr. a încartirui. (după rus. kvartirovati)

cartirui (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CARTIRUÍ vb. IV. v. încartirui.

cartirui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CARTIRUÍ, cartiruiesc, vb. IV. Tranz. A încartirui. — Din rus. kvartirovat’.