cartilaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CARTILÁJ, cartilaje, s. n. Țesut animal conjunctiv elastic și rezistent, cu rol de susținere care formează scheletul peștilor cartilaginoși și al embrionului la vertebrate și la om îndeplinind funcția mecanică de susținere; zgârci. [
Var.:
cartilágiu s. n.] – Din
fr. cartilage.cartilaj (Dicționar de neologisme, 1986)CARTILÁJ s.n. Țesut conjunctiv rezistent și elastic, care se găsește de obicei la extremitățile oaselor; zgârci. [Var.
cartilagiu s.n. / < fr.
cartilage, cf. lat.
cartilago].
cartilaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)CARTILÁJ s. n. țesut conjunctiv rezistent și elastic, la extremitățile oaselor; zgârci. (< fr.
cartilage)
cartilaj (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CARTILAJ (CARTILAGIU) (‹
fr.)
s. n. Formațiune anatomică din care este format scheletul peștilor cartilaginoși și ai embrionului vertebratelor și omului; la adulți mai persistă în pereții bronhiilor și traheii, în pavilionul urechii etc. Se întîlnește și la unele animale nevertebrate (cefalopode, moluște); (pop.) zgîrci.
V. diafiză.cartilaj (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CARTILÁJ, cartilaje, s. n. Țesut conjunctiv elastic și rezistent care se găsește în organism, separat sau formând învelișul suprafețelor articulare ale oaselor. [
Var.:
cartilágiu s. n.] –
Fr. cartilage.cartilaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!cartiláj/cartilágiu [
giu pron
gĭu]
s. n.,
pl. cartiláje/cartilágii, art. cartilájele/cartilágiile (-gi-i)cartilaj (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cartilaj n. țesătură solidă, elastică și flexibilă, ce s’află mai ales la extremitatea oaselor:
cartilajul nasului.cartilaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CARTILÁJ, cartilaje, s. n. Țesut conjunctiv elastic și rezistent, cu rol de susținere care formează scheletul peștilor cartilaginoși și al embrionului la vertebrate și la om îndeplinind funcția mecanică de susținere; zgârci. [
Var.:
cartilágiu s. n.] — Din
fr. cartilage.