caricatură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CARICATÚRĂ, caricaturi, s. f. 1. Reprezentare, mai ales în desen, a unei persoane sau a unei situații prin exagerarea unor trăsături, îndeosebi negative, cu o intenție satirică sau umoristică. ♦ Înfățișare ridicolă a unei persoane sau a unui obiect; persoană sau obiect cu această înfățișare.
2. Imitație nereușită, care denaturează originalul. – Din
fr. caricature.