caricaturism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CARICATURÍSM s. n. (Rar) Mod caricatural de prezentare a unei persoane, a unei situații etc. –
Caricatură +
suf. -ism.caricaturism (Dicționar de neologisme, 1986)CARICATURÍSM s.n. (
Rar) Mod caricatural de prezentare a unei persoane, a unei situații etc. [<
caricatură +
-ism].
caricaturism (Marele dicționar de neologisme, 2000)CARICATURÍSM s. n. mod caricatural de prezentare a unei persoane, situații etc. (< caricatură + -ism)
caricaturism (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CARICATURÍSM s. n. (Rar) Mod caricatural de prezentare a unei persoane, a unei situații etc. – Din
caricatură +
suf. -ism.caricaturism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)caricaturísm (rar)
s. n.caricaturism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CARICATURÍSM s. n. (Rar) Mod caricatural de prezentare a unei persoane, a unei situații etc. —
Caricatură +
suf. -ism.