carburant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CARBURÁNT, carburanți, s. m. Combustibil lichid folosit la motoarele cu explozie. – Din
fr. carburant.carburant (Dicționar de neologisme, 1986)CARBURÁNT s.m. Combustibil lichid întrebuințat la motoarele cu explozie. [< fr.
carburant].
carburant (Marele dicționar de neologisme, 2000)CARBURÁNT s. m. combustibil lichid, volatil, la motoarele cu ardere internă. (< fr.
carburant)
carburant (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CARBURÁNT, carburanți, s. m. Combustibil lichid folosit la motoarele cu explozie. –
Fr. carburant.carburant (Dicționaru limbii românești, 1939)*carburánt n., pl.
e (d.
carburez).
Chim. Orĭ-ce amestec care poate alimenta un carburator.
carburant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)carburánt s. m.,
pl. carburánțicarburant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CARBURÁNT, carburanți, s. m. Combustibil lichid folosit la motoarele cu ardere internă. — Din
fr. carburant.