carburare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CARBURÁRE, carburări, s. f. Acțiunea de
a carbura și rezultatul ei. –
V. carbura.carburare (Dicționar de neologisme, 1986)CARBURÁRE s.f. Acțiunea de a carbura. [<
carbura].
carburare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CARBURARE (‹
fr.)
s. f. 1. Îmbogățire a conținutului de carbon al unui aliaj al fierului, în cursul elaborării acestuia, pentru a obține în aliaj conținutul dorit de carbon.
2. Operație de mărire, printr-un tratament termochimic, a conținutului de carbon al stratului superficial al unei piese.
carburare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CARBURÁRE, carburări, s. f. Acțiunea de
a carbura.carburare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)carburáre s. f.,
g.-d. art. carburắrii; pl. carburắricarburare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CARBURÁRE, carburări, s. f. Acțiunea de
a carbura și rezultatul ei. —
V. carbura.