carburator - explicat in DEX

carburator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CARBURATÓR, carburatoare, s. n. Aparat al unui motor cu ardere internă, cu aprindere electrică, în care se formează amestecul carburant, în proporția dorită, prin difuzarea combustibilului într-un curent de aer. – Din fr. carburateur.

carburator (Dicționar de neologisme, 1986)
CARBURATÓR s.n. Aparat în care se amestecă aerul cu combustibilul (la motoarele cu explozie). [< fr. carburateur].

carburator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CARBURATÓR s. n. organ al unui motor cu ardere internă în care se formează amestecul carburant. (< fr. carburateur)

carburator (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
carburator, carburatoare s. n. (er.) vagin.

carburator (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CARBURATÓR, carburatoare, s. n. Aparat care amestecă aerul cu combustibilul (la motoarele cu explozie). – După fr. carburateur.

carburator (Dicționaru limbii românești, 1939)
*carburatór n., pl. oare (d. carburez). Fiz. Aparat care, la un motor cu petrol, supt [!] acțiunea unuĭ curent de aer, vaporizează esența de petrol și produce amestecu a căruĭ exploziune dă forța motrice.

carburator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
carburatór s. n., pl. carburatoáre

carburator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CARBURATÓR, carburatoare, s. n. Aparat al unui motor cu ardere internă și cu aprindere electrică, în care se formează amestecul carburant, în proporția dorită, prin difuzarea combustibilului într-un curent de aer. — Din fr. carburateur.