carbonizare - explicat in DEX

carbonizare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CARBONIZÁRE, carbonizări, s. f. Acțiunea de a se carboniza și rezultatul ei. – V. carboniza.

carbonizare (Dicționar de neologisme, 1986)
CARBONIZÁRE s.f. Acțiunea de a se carboniza și rezultatul ei; procedeu de descompunere termică a cărbunelui în absența aerului. [< carboniza].

carbonizare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
CARBONIZARE (‹ carboniza) s. f. Procedeu de descompunere termică a cărbunelui în absența aerului, prin care se obțin cocs, hidrocarburi alifatice, olefinice și aromatice, amoniac, hidrogen, azot, oxid și dioxid de carbon; cocsificare. ♦ Carbonizarea lemnului = procedeu de descompunere termică a lemnului în bocșe, retorte sau cuptoare în vederea obținerii cărbunelui de lemn, a acidului pirolignos etc.; mangalizare. Carbonizarea lînii = înlăturare a impurităților vegetale (scaieți, pleavă etc.), pe care le conține lîna, prin tratarea acesteia cu soluția diluată de acid sulfuric (37%), urmată de cardare, neutralizare și uscare.

carbonizare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CARBONIZÁRE, carbonizări, s. f. Acțiunea de a se carboniza.

carbonizare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
carbonizáre s. f., g.-d. art. carbonizắrii; pl. carbonizắri

carbonizare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CARBONIZÁRE, carbonizări, s. f. Acțiunea de a se carboniza și rezultatul ei. V. carboniza.