carborundum (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CARBORÚNDUM s. n. Carbură de siliciu, folosită ca material abraziv. – Din
fr. carborundum.carborundum (Dicționar de neologisme, 1986)CARBORÚNDUM s.n. (
Tehn.) Carbură de siliciu, folosită ca abraziv și uneori ca material refractar. [< fr.
carborundum].
carborundum (Marele dicționar de neologisme, 2000)CARBORÚNDUM s. n. carbură de siliciu, folosită ca abraziv. (< fr.
carborundum)
carborundum (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CARBORÚNDUM s. n. Carbură de siliciu, folosită ca material abraziv. –
Fr. carborundum.carborundum (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)carborúndum s. n.carborundum (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CARBORÚNDUM s. n. Carbură de siliciu, folosită ca material abraziv. — Din
fr. carborundum.