carbonitrurare (Marele dicționar de neologisme, 2000)CARBONITRURÁRE s. f. procedeu de cementare a oțelului prin introducerea simultană a carbonului și azotului în stratul superficial al unei piese. (< carbonitrura)
carbonitrurare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)carbonitruráre (-ni-tru-) s. f.,
g.-d. art. carbonitrurắrii