carboniza - explicat in DEX

carboniza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CARBONIZÁ, pers. 3 carbonizează, vb. I. Refl. (Despre cărbuni) A se descompune termic în lipsa oxigenului din aer sau în prezența unei cantități insuficiente de oxigen; (despre lemne) a se preface în cărbuni (prin ardere) în prezența unei cantități mici de aer; (despre alte materii organice) a se descompune (prin ardere). – Din fr. carboniser.

carboniza (Dicționar de neologisme, 1986)
CARBONIZÁ vb. I. refl. A se preface în cărbuni (prin ardere); a se face scrum. [< fr. carboniser].

carboniza (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CARBONIZÁ vb. refl. 1. (despre cărbuni) a se descompune termic în absența oxigenului din aer. 2. (despre lemne) a se transforma în cărbuni (prin ardere); (despre substanțe organice) a se face scrum. (< fr. carboniser)

carboniza (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CARBONIZÁ, pers. 3 carbonizează, vb. I. Refl. (Despre lemne) A se preface în cărbuni (prin ardere); (despre alte materii organice) a se descompune (prin ardere). – Fr. carboniser.

carboniza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
carbonizá (a ~) vb., ind. prez. 3 carbonizeáză

carboniza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CARBONIZÁ, pers. 3 carbonizează, vb. I. Refl. (Despre cărbuni) A se descompune termic în lipsa oxigenului din aer sau în prezența unei cantități insuficiente de oxigen; (despre lemne) a se preface în cărbuni (prin ardere) în prezența unei cantități mici de aer; (despre alte materii organice) a se descompune (prin ardere). Din fr. carboniser.

carbonizà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
carbonizà v. a preface în cărbune.