carbonifer - explicat in DEX

carbonifer (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CARBONIFÉR, -Ă, carboniferi, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre roci, terenuri sau regiuni) Care conține zăcăminte de cărbuni. 2. Adj. Care se ocupă cu extracția și cu prelucrarea cărbunelui; privitor la cărbuni. 3. S. n. A cincea perioadă a erei paleozoice, în cursul căreia s-au format principalele zăcăminte de cărbuni. – Din fr. carbonifère.

carbonifer (Dicționar de neologisme, 1986)
CARBONIFÉR, -Ă adj. 1. (Despre terenuri sau regiuni) Care conține zăcăminte de cărbuni. 2. Referitor la cărbunele de pământ, la extracția și la prelucrarea lui. // s.n. Penultima perioadă a paleozoicului, în care s-au format cele mai bogate zăcăminte de cărbuni. [< fr. carbonifère, cf. lat. carbo – cărbune, ferre – a purta].

carbonifer (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CARBONIFÉR, -Ă I. adj. 1. (despre terenuri, roci) care conține zăcăminte de cărbune. 2. referitor la cărbunele de pământ, la extracția și prelucrarea lui. II. adj., s. n. (din) penultima perioadă a paleozoicului, în care s-au format bogate zăcăminte de cărbuni. (< fr. carbonifère)

carbonifer (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
CARBONIFER, a cincea perioadă a paleozoicului desfășurată în urmă cu 360 mil. de ani, caracterizată prin importante zăcăminte de cărbuni generate de flora continentală reprezentată prin pteridofite (criptogame vasculare), pteridospermopside (ferigi cu sămînță) și gimnosperme. În fauna marină apar echinoderme, brahiopode, foraminifere, iar în cea terestră amfibieni, stegocefali și reptile. Geotectonic, C. aparține ciclului hercinic; efecte regionale ample au avut loc în faza sudetă (C. inferior) și faza asturică (C. mediu / superior).

carbonifer (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CARBONIFÉR¹ s. n. Perioadă din era paleozoică în cursul căreia s-au format principalele zăcăminte de cărbuni. – Fr. carbonifère.

carbonifer (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CARBONIFÉR², -Ă, carboniferi, -e, adj. 1. Adj. (Despre terenuri sau regiuni) Care posedă zăcăminte de cărbuni. 2. Care se ocupă cu extracția și prelucrarea cărbunelui; privitor la cărbunele de pământ. – Fr. carbonifère.

carbonifer (Dicționaru limbii românești, 1939)
*carbonifér, -ă adj. (lat. carbo, cărbune, și fer din fructifer). Care conține cărbune: teren carbonifer. V. huilier.

carbonifer (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
carbonifér¹ (care conține cărbune) adj. m., pl. carboniféri; f. carboniféră, pl. carbonifére

carbonifer (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
carbonifér² (perioadă a paleozoicului) s. n.

carbonifer (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
carbonifer a. ce conține straturi de cărbuni: teren carbonifer, basin carbonifer.