carbonatare - explicat in DEX

carbonatare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CARBONATÁRE s. f. Reacție chimică la care participă bioxidul de carbon și un hidroxid, din care rezultă un carbonat. – După fr. carbonation.

carbonatare (Dicționar de neologisme, 1986)
CARBONATÁRE s.f. (Chim.) Reacție chimică produsă cu participarea bioxidului de carbon din aer și a hidroxidului de calciu din varul nestins, din care rezultă carbonatul de calciu. [< carbonata, după fr. carbonatation].

carbonatare (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CARBONATÁRE s. f. 1. reacție chimică de transformare a hidroxizilor de carbon în carbonați, cu participarea bioxidului de carbon. 2. operația de tratare cu bioxid de carbon a zemurilor la fabricarea zahărului, pentru purificare. (< carbonata)

carbonatare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CARBONATÁRE s. f. Reacție chimică la care participă bioxidul de carbon din aer și hidroxidul de calciu din varul stins și din care rezultă carbonatul de calciu. – După fr. carbonatation.

carbonatare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
carbonatáre s. f., g.-d. art. carbonatắrii

carbonatare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CARBONATÁRE s. f. Reacție chimică la care participă dioxidul de carbon și un hidroxid, din care rezultă un carbonat. — V. carbonata.