carbonat - explicat in DEX

carbonat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CARBONÁT, carbonați, s. m. Nume dat sărurilor acidului carbonic. ♦ (Adjectival) Care conține carbon. – Din fr. carbonate.

carbonat (Dicționar de neologisme, 1986)
CARBONÁT s.m. Sare sau ester al acidului carbonic. // adj. Care conține carbon. [< fr. carbonate, carboné].

carbonat (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CARBONÁT s. m. sare a acidului carbonic. (< fr. carbonate, carboné)

carbonat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CARBONÁT, carbonați, s. m. Nume dat sărurilor acidului carbonic. ♦ (Adjectival) Care conține carbon. – Fr. carbonate.

carbonat (Dicționaru limbii românești, 1939)
*carbonát, -ă adj. Chim. Care conține cărbune chimic (carbon). S. n., pl. e. Numele generic al sărurilor formate de acidu carbonic c´o bază. V. cerusă.

carbonat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
carbonát s. m., pl. carbonáți

carbonat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
carbonat a. ce conține carbon: gazul de luminat e hidrogen carbonat. ║ n. sare combinată din acid carbonic cu o bază.

carbonat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CARBONÁT, carbonați, s. m. Nume dat sărurilor acidului carbonic. ♦ (Adjectival) Care conține carbon. — Din fr. carbonate.