carbonata (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CARBONATÁ, pers. 3
carbonatează, vb. I.
Tranz. A transforma în carbonat. – Din
fr. carbonater.carbonata (Dicționar de neologisme, 1986)CARBONATÁ vb. I. tr. A transforma în carbonat; a supune operației de carbonatare. [< fr.
carbonater].
carbonata (Marele dicționar de neologisme, 2000)CARBONATÁ vb. tr. a supune operației de carbonatare. (< fr.
carbonater)
carbonata (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)carbonatá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
carbonateázăcarbonata (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CARBONATÁ, pers. 3
carbonatează, vb. I.
Tranz. A transforma în carbonat. — Din
fr. carbonater.