caravanserai (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CARAVANSERÁI, caravanseraiuri, s. n. (În Orient) Han mare la care poposesc caravanele. – Din
fr. caravansérail.caravanserai (Dicționar de neologisme, 1986)CARAVANSERÁI s.n. (
În Orient) Han mare pentru popasul caravanelor. [Pl.
-iuri. / < fr.
caravansérail, cf. pers.
karwanserai – casă pentru caravane].
caravanserai (Marele dicționar de neologisme, 2000)CARAVANSERÁI s. n. (în Orient) han pentru popasul caravanelor (1. (< fr.
caravansérail)
caravanserai (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CARAVANSERÁI, caravanseraiuri, s. n. (În Orient) Han mare la care poposesc caravanele. –
Fr. caravansérail.caravanserai (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)caravanserái s. n.,
pl. caravanseráiuricaravanserai (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CARAVANSERÁI, caravanseraiuri, s. n. (În Orient) Han mare unde poposesc caravanele. — Din
fr. caravansérail.caravanseraĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*caravanseráĭ n., pl.
urĭ (fr.
caravansérail, de aceașĭ [!] orig. cu
carvasara). Mare han p. caravane în Asia și Africa.