caravanier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CARAVANIÉR, caravanieri, s. m. Conducător al animalelor de povară într-o caravană. [
Pr.:
-ni-er] – Din
fr. caravanier.caravanier (Dicționar de neologisme, 1986)CARAVANIÉR s.m. Conducătorul animalelor de povară ale unei caravane. [Pron.
-ni-er. / cf. fr.
caravanier].
caravanier (Marele dicționar de neologisme, 2000)CARAVANIÉR, -Ă I.
adj. de caravane (1). II. s. m. 1. conducător al unei caravane. 2. cel care folosește o caravană de camping. (< fr.
caravanier)
caravanier (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CARAVANIÉR, caravanieri, s. m. Conducător al animalelor de povară într-o caravană. [
Pr.:
-ni-er] — Din
fr. caravanier.