carbamat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CARBAMÁT, carbamați, s. m. (
Chim.) Sare a acidului carbamic; uretan. – Din
fr. carbamat.carbamat (Marele dicționar de neologisme, 2000)CARBAMÁT s. n. sare a acidului carbamic; uretan. (< fr.
carbamate)
carbamat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CARBAMÁT, carbamați, s. m. (
Chim.) Sare a acidului carbamic; uretan. — Din
fr. carbamat.