carambolaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CARAMBOLÁJ, carambolaje, s. n. Faptul de a face carambol. – Din
fr. carambolage.carambolaj (Dicționar de neologisme, 1986)CARAMBOLÁJ s.n. Atingere, cu o bilă lovită cu tacul, a celorlalte două bile, la biliard. [< fr.
carambolage].
carambolaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)CARAMBOLÁJ s. n. atingere, cu o bilă lovită cu tacul, a celorlalte două bile, la biliard. (< fr.
carambolage)
carambolaj (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CARAMBOLÁJ, carambolaje, s. n. Faptul de a face carambol. –
Fr. carambolage.carambolaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)caramboláj s. n.,
pl. carambolájecarambolaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CARAMBOLÁJ, carambolaje, s. f. Faptul de a face carambol. — Din
fr. carambolage.