carâmb (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CARẤMB, carâmbi, s. m. 1. Parte a cizmei care îmbracă pulpa piciorului de la genunchi până la gleznă.
2. Fiecare dintre cei doi drugi paraleli ai loitrei, în care intră spetezele carului.
3. Fiecare dintre cei doi drugi paraleli ai scării, în care intră fusceii. –
Lat. *calamulus (<
calamus „trestie, arc, prăjină”).