cârâială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÂRÂIÁLĂ, cârâieli, s. f. Faptul de
a (
se)
cârâi. 1. Sunet caracteristic, neplăcut, scurt și gutural, produs de unele păsări; cârâit
1.
2. Fig. (
Fam.) Cârtire; ceartă. [
Pr.:
-râ-ia-] –
Cârâi +
suf. -eală.