caragialesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CARAGIALÉSC, -EÁSCĂ, caragialești, adj. De Caragiale, al lui Caragiale; în maniera lui Caragiale; caragialian. –
Caragiale (
n. pr.) +
suf. -esc.caragialesc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CARAGIALÉSC, -EÁSCĂ, caragialești, adj. De Caragiale, al lui Caragiale; în maniera lui Caragiale; caragialian. —
Caragiale (
n. pr.) +
suf. -esc.