caraghioslâc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CARAGHIOSLÂC, caraghioslâcuri, s. n. Faptă, gest sau lucru neserios, care stârnește râsul; comicărie. – Din
tc. karagözlük.caraghioslâc (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CARAGHIOSLÂC, caraghioslâcuri, s. n. Faptă, gest sau lucru neserios, care stârnește râsul. –
Tc. karagözlük.caraghioslâc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)caraghioslấc s. n.,
pl. caraghioslấcuricaraghioslâc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)caraghioslâc n.
1. farsă de caraghios, joc cu vorbe sau cu gesturi comice:
un caraghioslâc ca toate revoluțiile de la noi AL.;
2. glumă grosolană și josnică, bufonerie ordinară:
care va să zică și caraghioslâc pe lângă celelalte AL. [TurC. KARAGÖZLÜK].
caraghioslâc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CARAGHIOSLẤC, caraghioslâcuri, s. n. Faptă, gest sau lucru neserios, care stârnește râsul; comicărie. — Din
tc. karagözlük.