caraghios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CARAGHIÓS, -OÁSĂ, caraghioși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Care provoacă râsul, ridicol, comic; care nu merită să fie luat în serios. – Din
tc. karagöz.caraghios (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)caraghiós (caraghióși), s. m. –
1. Bufon, actor de farse. –
2. Personaj ridicol. –
Var. caraghioz. –
Mr. caraghios, megl. cărăghioz. Tc. kara göz „ochi negri”, fanfaron din teatrul turcesc (Șeineanu, II, 88; Lokotsch 1079; Tagliavini,
Arch. Rom., XII, 219);
cf. ngr. ϰαραγϰιόζης,
bg. karagioz. –
Der. caraghios, adj. (ridicol, hazliu);
caraghioslîc, s. n. (farsă, bufonadă), din
tc. karagözlük.caraghios (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CARAGHIÓS, -OÁSĂ, caraghioși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Care provoacă râsul, ridicol, comic; care nu merită să fie luat în serios. –
Tc. karagöz.caraghios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)caraghiós (-ghios) adj. m.,
pl. caraghióși; f. caraghioásă, pl. caraghioásecaraghios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)caraghios m.
1. numele bufonului (lit. „Ochiu-negru„) în farsele ce se jucau la Curțile Domnilor;
2. în genere, bufon, măscăriciu:
ce-i asta caraghiosul e ? 3. (luat ca adjectiv) comic, ridicul:
mutră caraghioasă; 4. nume dat de pescari cosacului mai tânăr cu ochii mari sau negri (la Turci;
karagöz balyk e numele oblețului). [Turc. KARAGÖZ].
caraghios (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CARAGHIÓS, -OÁSĂ, caraghioși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Care provoacă râsul, ridicol, comic; care nu merită să fie luat în serios. — Din
tc. karagöz.