captație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAPTÁȚIE, captații, s. f. (Rar) Captare. ♦ Uneltiri viclene întrebuințate în scopul obținerii, printr-un act juridic, a anumitor foloase pentru cineva în dauna altcuiva. – Din
fr. captation, lat. captatio.captație (Dicționar de neologisme, 1986)CAPTÁȚIE s.f. (
Rar) Captare. ♦ Uneltire făcută cu scopul de a obține printr-un act juridic anumite foloase în dauna cuiva. [Gen.
-iei, var.
captațiune s.f. / cf. fr.
captation, lat.
captatio].
captație (Marele dicționar de neologisme, 2000)CAPTÁȚIE s. f. 1. captare. 2. uneltire cu scopul de a obține printr-un act juridic anumite foloase în dauna cuiva. (< fr.
captation, lat.
captatio)
captație (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CAPTAȚIE (‹
capta)
s. f. 1. (
PSIH.) Atitudine posesivă exclusivă și agresivă față de obiecte sau persoane agreate. Se manifestă la copii mici, în atitudinile mamelor posesive și hiperprotectoare, în cazuri nevrotice (capricii, gelozie, etc.).
2. (
Dr.) Încercare de a cîștiga bunăvoința unei persoane pentru a o determina să facă anumite liberalități testamentare, fie în favoarea proprie, fie în beneficiul altor persoane.
captație (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CAPTÁȚIE s. f. (Rar) Captare. ♦ Uneltiri viclene întrebuințate în scopul de a obține, printr-un act juridic, anumite foloase în dauna cuiva. –
Fr. captation (
lat. lit. captatio, -onis).
captație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)captáție (rar)
(-ți-e) s. f.,
art. captáția (-ți-a), g.-d. art. captáției; pl. captáții, art. captáțiile (-ți-i-)captație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CAPTÁȚIE, captații, s. f. (Rar) Captare. ♦ (
Jur.) Încercare de a câștiga bunăvoința unei persoane pentru a o determina să facă anumite liberalități testamentare. – Din
fr. captation, lat. captatio.