captar (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
captár (căptár), captáre (căptáre), s.n. (reg.) capac din coajă de tei pentru acoperirea stupilor cu albine; pocriș.
captar (Dicționaru limbii românești, 1939)
captár n., pl. e (ung. kaptár, stup, d. vgerm. chaftaere, stup). Acoperemîntu stupuluĭ (o strachină saŭ o bucată de scîndură).
captar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
captar n. capac ce acoperă un stup, ca să-l apere de ploaie și de arșiță. [Ung. KAPTÁR].