capitol (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAPÍTOL, capitole, s. n. Fiecare dintre diviziunile mai mari ale unei lucrări științifice, literare, ale unei legi etc. [
Var.: (
înv.)
capítul s. n.] – Din
it. capitolo, lat. capitulum.capitol (Dicționar de neologisme, 1986)CAPÍTOL s.n. Fiecare dintre diviziunile în care este împărțită în mod obișnuit o carte. [Var.
capitul s.n. / < lat.
capitulum, it.
capitolo].
capitol (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)capítol (capítole), s. n. – Fiecare din diviziunile mai mari ale unei lucrări. –
Var. capitul, s. n. (capitul).
It. capitolo (
sec. XIX). –
Der. capitular, adj.;
capitula, vb.;
capitulație, s. f.capitol (Marele dicționar de neologisme, 2000)CAPÍTOL s. n. 1. fiecare dintre diviziunile mai mari ale unei cărți, ale unei legi etc. ◊ parte dintr-o acțiune, dintr-o desfășurare. 2. subiect de conversație; problemă; chestiune. (< it.
capitolo, lat.
capitulum)
capitol (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CAPÍTOL, capitole, s. n. Diviziune a unui text de proporții mari (marcată printr-un număr de ordine). [
Var.: (
înv.)
capítul s. n.] –
It. capitolo (
lat. lit. capitulum).
capitol (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)capítol (diviziune a unei lucrări)
s. n.,
pl. capítole; abr. cap.capitol (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)capitol n. diviziunea unei cărți, a unui cod, a unei legi.
capitol (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CAPÍTOL, capitole, s. n. Fiecare dintre diviziunile mai mari ale unei lucrări științifice, literare, ale unei legi etc. [
Var.: (
înv.)
capítul s. n.] — Din
it. capitolo, lat. capitulum.