capitolin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAPITOLÍN, -Ă, capitolini, -e, adj. Care aparține Capitoliului, privitor la Capitoliu. – Din
fr. capitolin, lat. capitolinus.capitolin (Dicționar de neologisme, 1986)CAPITOLÍN, -Ă adj. Referitor la Capitoliu, de pe Capitoliu. ◊
Jocuri capitoline = jocuri anuale instituite de Camillus în cinstea lui Jupiter și în amintirea eliberării Capitoliului. [Cf. fr.
capitolin, lat.
capitolinus].
capitolin (Marele dicționar de neologisme, 2000)CAPITOLÍN, -Ă adj. referitor la Capitoliu. ♦ jocuri ĕ = jocuri anuale instituite în cinstea lui Jupiter și în amintirea eliberării Capitoliului. (< fr.
capitoliu, lat.
capitolinus)
capitolin (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CAPITOLÍN, -Ă, capitolini, -e, adj. Care aparține Capitoliului, privitor la Capitoliu. –
Fr. capitoline (
lat. lit. capitolinus).
capitolin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)capitolín adj. m.,
pl. capitolíni; f. capitolínă, pl. capitolínecapitolin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CAPITOLÍN, -Ă, capitolini, -e, adj. Care aparține Capitoliului, privitor la Capitoliu. — Din
fr. capitolin, lat. capitolinus.