capitona - explicat in DEX

capitona (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CAPITONÁ, capitonez, vb. I. Tranz. 1. A căptuși scheletul unei mobile cu lână, câlți, iarbă de mare, material plastic etc. înainte de a fi tapisată; a tapisa. 2. A acoperi un perete sau o ușă cu un strat de material izolator împotriva zgomotelor. – Din fr. capitonner.

capitona (Dicționar de neologisme, 1986)
CAPITONÁ vb. I. tr. A tapisa; a acoperi cu tapițerie (un fotoliu etc.); a acoperi (un perete sau o ușă) cu un strat izolator împotriva zgomotelor și a altor tulburări sonore. [< fr. capitonner].

capitona (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CAPITONÁ vb. tr. 1. a acoperi cu tapițerie (un fotoliu etc.). 2. a acoperi (un perete, o ușă) cu un strat izolator. (< fr. capitonner)

capitona (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CAPITONÁ, capitonez, vb. I. Tranz. A tapisa; a acoperi un perete sau o ușă cu un strat izolator care oprește pătrunderea zgomotelor. – Fr. capitonner.

capitona (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
capitoná (a ~) vb., ind. prez. 3 capitoneáză

capitona (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CAPITONÁ, capitonez, vb. I. Tranz. 1. A căptuși scheletul unei mobile cu lână, câlți, iarbă de mare, material plastic etc. înainte de a fi tapițată; a tapisa. 2. A căptuși un perete sau o ușă cu un strat de material izolator împotriva zgomotelor. — Din fr. capitonner.