capiște (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÁPIȘTE, capiști, s. f. (
Înv.) Templu sau altar dedicat zeităților antice;
p. ext. biserică de rit neortodox. – Din
sl. kapište.capiște (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)cápiște (cápiști), s. f. –
1. Templu, sanctuar păgîn. –
2. Biserică de rit neortodox. –
3. Local de perdiție.
Sl. kapište „idol” de la
kapĭ „figură”, cuvînt oriental identic cu
mag. kép ›
rom. chip (Miklosich,
Slaw. Elem., 24;
Lexicon, 283; Cihac, II, 40);
cf. bg.,
rus. kapište. Pentru istoria cuvîntului
sl.,
cf. Paasonen,
Wörter und Sachen, VI, 143.
capiște (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CÁPIȘTE, capiști, s. f. (
Înv. și
arh.) Templu sau altar dedicat zeităților antice; clădire decorativă în formă de templu antic. – Slav (
v. sl. kapište).
capiște (Dicționaru limbii românești, 1939)cápiște f. (vsl.
kapište, d.
kapĭ, idol, imagine; uĭgur
kep, ĭakut
käp, de unde și ung.
kép, rom.
chip. Cp. Bern. 1, 486 și 563 la vrus.
kópišče, cimitir jidănesc). Templu păgînesc.
capiște (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)capíște, s.n. – Casă de rugăciune pentru evrei; sinagogă (Grad 2000; Sâcel). – Din sl. kapište „idol„, de la kapĭ „figură”; cf. bg., rus. kapište (DER).
capiște (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cápiște (
înv.)
s. f.,
g.-d. art. cápiștii; pl. cápișticapiște (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CÁPIȘTE, capiști, s. f. (
Înv.) Templu sau altar dedicat zeităților antice;
p. ext. biserică de rit neortodox. — Din
sl. kapište.càpiște (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)càpiște f.
1. templu păgânesc, biserică armenească:
în aste ziduri de capiște străbună AL.;
fig. locaș:
casa lui era capiștea desfătărilor NEGR. [Slav. KAPIȘTE (din
kapi, idol), lit. loc de idoli].