cantitativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CANTITATÍV, -Ă, cantitativi, -e, adj. Privitor la cantitate, de cantitate. – Din
fr. quantitatif.cantitativ (Dicționar de neologisme, 1986)CANTITATÍV, -Ă adj. Referitor la cantitate, de cantitate. ◊
Analiză cantitativă = determinarea proporțiilor diferitelor părți dintr-un amestec sau a elementelor dintr-o substanță. [Cf. fr.
quantitatif].
cantitativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)CANTITATÍV, -Ă adj. referitor la cantitate. ♦ analiză ~ă = determinarea proporțiilor diferitelor părți dintr-un amestec sau a elementelor dintr-o substanță. (< fr.
quantitatif)
cantitativ (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CANTITATÍV, -Ă, cantitativi, -e, adj. Privitor la cantitate, de cantitate. –
Fr. quantitatif.cantitativ (Dicționaru limbii românești, 1939)*cantitatív, -ă adj. (d.
cantitate; fr.
quantitatif). Relativ la cantitate. Adv. În mod cantitativ.
cantitativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cantitatív adj. m.,
pl. cantitatívi; f. cantitatívă, pl. cantitatívecantitativ (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cantitativ a. relativ la cantitate.
cantitativ (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CANTITATÍV, -Ă, cantitativi, -e, adj. Privitor la cantitate, de cantitate. — Din
fr. quantitatif.