cantitate - explicat in DEX

cantitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CANTITÁTE, cantități, s. f. 1. Câtime, număr, mărime. ◊ Expr. (Fam.) Cantitate neglijabilă = lucru (sau persoană) de mică importanță, de care nu trebuie să se țină seamă. 2. Proprietate care poate fi reprezentată printr-un număr obținut dintr-o măsurare sau dintr-o numărare. 3. Ansamblul determinărilor care exprimă gradul de dezvoltare al însușirilor unui obiect susceptibile de a fi măsurate și traduse numeric. ♦ Însușire a obiectelor a cărei schimbare nu produce la început modificări radicale în calitatea lor, ci numai pregătește aceste modificări. 4. Durata rostirii unui sunet sau a unei silabe. – Din fr. quantité, lat. quantitas, -atis.

cantitate (Dicționar de neologisme, 1986)
CANTITÁTE s.f. 1. Categorie filozofică desemnând determinări ale obiectelor și proceselor care indică aspectul lor măsurabil din punctul de vedere al mărimii, numărului, volumului, duratei, gradului etc., a cărei schimbare între anumite limite nu produce transformări ale calității acestora, ci pregătește numai aceste transformări. V. calitate. 2. Proprietate care poate fi reprezentată printr-un număr obținut dintr-o măsurare sau dintr-o numărare; tot ceea ce poate fi numărat sau măsurat. ♦ câtime, număr, mărime. ♦ (Log.) Criteriu de clasificare a judecăților de predicație după sfera subiectului. 3. Durata rostirii unui sunet sau a unei silabe. [Cf. fr. quantité, it. quantità, lat. quantitas].

cantitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CANTITÁTE s. f. 1. totalitatea determinărilor obiectelor, fenomenelor și proceselor, care indică aspectul lor măsurabil din punctul de vedere al mărimii, numărului, volumului, duratei etc. 2. tot ceea ce poate fi numărat sau măsurat. ◊ câtime, număr, mărime. 3. (log.) criteriu de clasificare a judecăților de predicație după sfera subiectului. 4. durata rostirii unui sunet, a unei silabe. (< fr. quantité, lat. quantitas)

cantitate (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CANTITÁTE, cantități, s. f. 1. Însușire a obiectelor a cărei schimbare nu produce la început modificări radicale în calitatea lor, ci numai pregătește aceste modificări. 2. Proprietate care poate fi reprezentată printr-un număr obținut dintr-o măsurare sau o numărare. 3. Câtime, număr, mărime. ◊ (Mat.) Cantitate pozitivă (sau negativă) = cantitate precedată de semnul plus (sau minus). ◊ Expr. A produce în cantități industriale = a produce în cantități mari. (Fam.) Cantitate neglijabilă = lucru (sau persoană) de mică importanță, de care nu trebuie să se țină seamă. 4. Durata rostirii unui sunet sau a unei silabe. – Fr. quantité (lat. lit. quantitas, -atis).

cantitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*cantitáte f., pl. ățĭ (lat. quántitas, -átis, d. quantus, cît). Cîtime, număr, mulțime, ceĭa ce se poate mări saŭ micșora: o cantitate de grîŭ. Cantitate neglijabilă, care n´are multă valoare. Muz. și gram. Durata maĭ lungă saŭ maĭ scurtă cît îțĭ trebuĭe ca să scoțĭ o notă saŭ să pronunțĭ o silabă. V. calitate.

cantitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cantitáte s. f., g.-d. art. cantitắții; pl. cantitắți

cantitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cantitate f. 1. tot ce poate fi măsurat sau numărat, mărit sau micșorat; 2. mulțime, număr mare: cantitate de persoane; 3. Muz. și Gram. durată relativă a notelor sau a silabelor, acute și grave, lungi și scurte.

cantitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CANTITÁTE, cantități, s. f. 1. Câtime, număr, mărime. ◊ Expr. (Fam.) Cantitate neglijabilă = lucru (sau persoană) de mică importanță, de care poate să nu se țină seamă. 2. Proprietate care poate fi reprezentată printr-un număr obținut dintr-o măsurare sau dintr-o numărare. 3. Ansamblul determinărilor care exprimă gradul de dezvoltare a însușirilor unui obiect susceptibile de a fi măsurate și traduse numeric. 4. Durata rostirii unui sunet sau a unei silabe. — Din fr. quantité, lat. quantitas, -atis.