cantinier - explicat in DEX

cantinier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CANTINIÉR, -Ă, cantinieri, -e, s. m. și f. Persoană care conduce o cantină. [Pr.: -ni-er] – Din fr. cantinier.

cantinier (Dicționar de neologisme, 1986)
CANTINIÉR, -Ă s.m. și f. Administrator al unei cantine. [Pron. -ni-er. / cf. fr. cantinier].

cantinier (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CANTINIÉR, -Ă s. m. f. administrator al unei cantine. (< fr. cantinier)

cantinier (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CANTINIÉR, -Ă, cantinieri, -e, s. m. și f. Persoană care conduce o cantină. [Pr.: -ni-er] – Fr. cantinier.

cantinier (Dicționaru limbii românești, 1939)
*cantiniér, -ă s. (fr. cantinier, -ière, d. it cantiniere, -era). Acela saŭ aceĭa care ține o cantină. V. vivandieră.

cantinier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cantiniér (-ni-er) s. m., pl. cantiniéri

cantinier (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cantinier m. cel ce ține o cantina.

cantinier (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CANTINIÉR, -Ă, cantinieri, -e, s. m. și f. Persoană care conduce o cantină. [Pr.: -ni-er] — Din fr. cantinier.