canelură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CANELÚRĂ, caneluri, s. f. 1. Șanț îngust care brăzdează vertical (sau elicoidal) corpul unei coloane, al unui pilastru etc.; șanț pe suprafața pieselor unor mașini, servind la îmbucarea cu alte piese; nut (
1).
2. Fiecare dintre adânciturile longitudinale ale trunchiului unui arbore. – Din
fr. cannelure.