canelat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CANELÁT, -Ă, canelați, -te, adj. Cu caneluri. – Din
fr. cannelé.canelat (Dicționar de neologisme, 1986)CANELÁT, -Ă adj. Ornat cu caneluri; nervurat; crestat, zimțat. [Cf. fr.
cannelé].
canelat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CANELÁT, -Ă, canelați, -te, adj. Cu caneluri. – După
fr. cannelé.canelat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CANELÁT, -Ă, canelați, -te, adj. Cu caneluri. — Din
fr. cannelé.