cânepar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÂNEPÁR, cânepari, s. m. Pasăre cântătoare cu pene roșii pe cap, pe gât și pe laturile pieptului, cafenii pe spate și albe pe aripi și pe abdomen, care se hrănește mai ales cu semințe de cânepă (
Carduelis cannabina). –
Cânepă +
suf. -ar.