canela (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CANELÁ, canelez, vb. I.
Tranz. A face caneluri pe suprafața interioară sau cea exterioară a unei piese, a unei coloane etc. – Din
fr. canneler.canela (Dicționar de neologisme, 1986)CANELÁ vb. I. tr. A executa mecanizat așchierea prin care se obține o suprafață canelată. [Cf. fr.
canneler].
canela (Marele dicționar de neologisme, 2000)CANELÁ vb. tr. a executa prin așchiere caneluri pe o suprafață. (< fr.
canneller)
canela (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)canelá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
caneleázăcanela (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CANELÁ, canelez, vb. I.
Tranz. A realiza caneluri pe suprafața interioară sau exterioară a unei piese, a unei coloane etc. — Din
fr. canneler.