canea - explicat in DEX

canea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CANEÁ, canele, s. f. Cep de lemn sau de metal, fixat într-un vas, prevăzut la capătul liber cu un robinet de scurgere, care servește la scoaterea lichidului dintr-un vas. [Var.: caná s. f.] – Refăcut din canele (pl. lui canelă, rar „canea” < ngr. kanélla, bg. kanela).

canea (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CANEÁ, canele, s. f. Cep de lemn sau de metal, prevăzut la un capăt cu un robinet de scurgere, care servește la scoaterea lichidului dintr-un vas. [Var.: caná s. f.] – Ngr. kanélla.

canea (Dicționaru limbii românești, 1939)
caneá f., pl. ele (din pl. canele pin [!] anal. cu nuĭa, vergea). Sud. Est. Canelă.

canea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
caneá v. caná

canea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CANEÁ s. f. v. cana.