camaraderește (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAMARADERÉȘTE adv. În felul camarazilor, colegial;
p. ext. prietenește, loial. –
Camaraderie +
suf. -ește.camaraderește (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CAMARADERÉȘTE adv. În felul camarazilor; loial. – Din
camaraderie +
suf. -ește.camaraderește (Dicționaru limbii românești, 1939)*camaraderéște adv.
Fam. Ca camaraziĭ.
camaraderește (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)camaraderéște adv.camaraderește (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CAMARADERÉȘTE adv. În felul camarazilor, colegial;
p. ext. prietenește, loial. —
Camarader[ie] +
suf. -ește.