cămară (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂMÁRĂ, cămări, s. f. 1. Încăpere mică în care se păstrează alimente.
2. (
Înv.) Cameră, odaie. ◊
Cămară domnească = (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova):
a) totalitatea veniturilor domniei, provenite din vămi, ocne și impozite indirecte, deosebite de veniturile vistieriei;
b) (rar) monetărie. – Probabil
lat. *camara în loc de
cam(m)ara „cameră” (<
gr.).