calomniere - explicat in DEX

calomniere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CALOMNIÉRE, calomnieri, s. f. Faptul de a calomnia; defăimare, hulire, ponegrire. [Pr.: -ni-e-] – V. calomnia.

calomniere (Dicționar de neologisme, 1986)
CALOMNIÉRE s.f. Acțiunea de a calomnia. [Pron. -ni-e-. / < calomnia].

calomniere (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CALOMNIÉRE, calomnieri, s. f. Faptul de a calomnia. [Pr.: -ni-e-]

calomniere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
calomniére (-ni-e-) s. f., g.-d. art. calomniérii; pl. calomniéri

calomniere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CALOMNIÉRE, calomnieri, s. f. Faptul de a calomnia; defăimare, hulire, ponegrire. [Pr.: -ni-e-] — V. calomnia.