calofilie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CALOFILÍE s. f. (
Lit.) Tendință de a da expresiei literare o atenție deosebită sau excesivă; expresie (extrem sau excesiv de) cizelată într-o operă literară; calofilism. –
Calofil +
suf. -ie.calofilie (Dicționar de neologisme, 1986)CALOFILÍE s.f. Preocupare pentru scrisul frumos, caligrafic, fără substanță, dar cu virtuți formale în opera de artă. [Cf. fr.
callophilie < gr.
kallos – frumos,
philia – dragoste].
calofilie (Marele dicționar de neologisme, 2000)CALOFILÍE s. f. preocupare de a folosi în opera de artă frumosul decorativ, în dauna conținutului; calofilism. (< calofil + -ie)
calofilie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CALOFILÍE s. f. Tendință de a da expresiei literare o atenție deosebită sau excesivă; expresie (extrem sau excesiv de) cizelată într-o operă literară; calofilism. —
Calofil +
suf. -ie.