calmucesc(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CALMUCÉSC, -EÁSCĂ,calmucești, adj. (Rar) Calmuc (2). – Calmuc + suf. -esc.
calmucesc(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) CALMUCÉSC, -EÁSCĂ,calmucești, adj. (Rar) Calmuc. – Din calmuc + suf. -esc.
calmucesc(Dicționaru limbii românești, 1939) calmucésc, -eáscă adj. De Calmuc. Fig. Foame calmucească.
calmucesc(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) calmucésc (înv.) adj. m., f. calmuceáscă; pl. m. și f. calmucéști
calmucesc(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) calmucesc a. privitor la Calmuci: hanger calmucesc NEGR.
calmucesc(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CALMUCÉSC, -EÁSCĂ,calmucești, adj. (Rar) Calmuc (2). — Calmuc + suf. -esc.