calofil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CALOFÍL, -Ă, calofili, -e, adj.,
s. m. și
f. (
Lit.)
1. Adj. (Despre stil) Care denotă calofilie, caracterizat prin calofilie; calofilic.
2. S. m. și
f. Adept al calofiliei. – Din
gr. kallos „frumos” și
philos „iubitor”.
calofil (Dicționar de neologisme, 1986)CALOFÍL, -Ă adj. (
Despre scris, stil) Frumos, caligrafic. [Cf. fr.
callophile].
calofil (Marele dicționar de neologisme, 2000)CALOFÍL, -Ă I.
adj. (despre stil) care denotă calofilie; calofilic. II. s. m. f. scriitor care acordă o atenție deosebită ori excesivă expresiei. (< calo + -fil
2)
calofil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)calofíl adj. m., s. m., pl.
calofíli; adj. f., s. f.
calofílă, pl.
calofílecalofil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CALOFÍL, -Ă, calofili, -e, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. (Despre stil) Care denotă calofilie, caracterizat prin calofilie; calofilic.
2. S. m. și
f. Adept al calofiliei. — Din
fr. callophile.