calmuc - explicat in DEX

calmuc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CALMÚC, -Ă, calmuci, -ce s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Regiunii Calmuce. 2. Adj. Care aparține Regiunii Calmuce și populației ei, privitor la această regiune și la populația ei; calmucesc.3. S. f. Limbă din familia altaică, ramura mongolă, vorbită de calmuci. – Din rus. kalmyk.

calmuc (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CALMÚC, -Ă, calmuci, -ce adj., ș. m. și f. 1. Adj. Care aparține Regiunii Autonome Calmuce din U.R.S.S. și populației ei, privitor la această regiune și la populația ei. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Regiunii Autonome Calmuce din U.R.S.S. – Rus kalmyk.

calmuc (Dicționaru limbii românești, 1939)
calmúc, -ă adj. (d. Calmucĭ, un fel de Mongolĭ). Mold. Foarte mîncăcĭos, vorace. V. tătar.

calmuc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
calmúc (înv.) adj. m., s. m., pl. calmúci; adj. f., s. f. calmúcă, pl. calmúce

calmuc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
calmuc n. un fel de postav eu peri lungi.

calmuc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CALMÚC, -Ă, s. m. și f., adj. v. kalmâc.